ODD-uri pentru dezvoltare LOCALĂ

Rita locuiește într-un orășel cu 12.500 de locuitori. Este un mic sat tradițional, înconjurat de două castele și traversat de un mic râu. Are trei muzee, două biserici, o școală primară, o școală gimnazială, un important  producător de lactate, care face cea mai bună brânză din regiune, și câteva mici afaceri de meșteșuguri în zona tapiseriei. Are și o fabrică foarte veche, de mărime medie, care încă produce o pâine cu porumb clasică și renumită. Este locuit de tineri, care părăsesc frecvent satul definitiv, pentru a merge la universitate, și bătrâni care sunt atașați de zonele rurale adiacente.

Rita are 32 de ani și a decis să rămână acolo pentru a-și dezvolta comunitatea, lucrând îndeaproape cu primăria, iar împreună cu câțiva prieteni, a creat o organizație de caritate care își propune să promoveze orașul pe care îl iubește. Visul Ritei este acela de a avea mai mulți oameni de 30-45 de ani, care trăiesc și lucrează în oraș și în împrejurimi și de a cultiva relația între tineri și vârstnici, menținând persoanele în vârstă active.

Convingerea Ritei este că oamenii în vârstă sunt înțelepți și au o mulțime de abilități legate de lucrarea pământului și viață în general, care ar trebui apreciate și cultivate. Rita este, de asemenea, conștientă de potențialul mare al orășelului ei, cu multă istorie și o mică industrie care, dacă este susținută și dezvoltată în mod corespunzător, poate oferi o dezvoltare economică considerabilă și durabilă pentru orașul ei natal.

Odată cu pandemia, organizația de caritate a Ritei a solicitat fonduri pentru dezvoltarea unor programe care să ajute satul. În timp ce aplica pentru fonduri, Rita și-a dat seama că orășelul ei, plin de potențial, are mai multe probleme structurale, care erau departe de a îndeplini câteva dintre Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) declarate în agenda 2020-2030 adoptată de membrii Națiunilor Unite.

Rita și-a dat seama că majoritatea locuitorilor aveau doar educația oferită de școala primară sau gimnazială și asta avea legătură cu rata ridicată a șomajului din sat.

Rita a făcut, de asemenea, unele cercetări asupra micilor industrii ale satului: majoritatea erau vechi, din punct de vedere al organizării și al infrastructurii, cu oameni slab calificați, majoritatea peste 50 de ani și care nu beneficiaseră niciodată de educație de formare a adulților. În plus, cu excepția industriei de tapiserie, majoritatea lucrătorilor erau bărbați, deoarece femeile au părăsit școala devreme în viață, pentru a rămâne acasă, ca să aibă grijă de familie.

Unul dintre fondurile solicitate de Rita a avut în vedere un program de calificare a persoanelor de peste 50 de ani și de familiarizare a tinerei generații cu tradițiile orășelului său.